Caut să am puterea să pot să visez.
Să nu mă opresc din drumul pe care-l urmez.
Şi ce mă face să nu cedez ,
E gândul că sufletul meu nu e singur.

joi, 31 martie 2011

Ce cautam de fapt ?




Niste raspunsuri care sa ne linisteasca, sa alunge golul ala dureros din stomac? Un raspuns in urma caruia sa poti sa te gandesti si la altceva, lucru imposibil de facut pana acum? Un raspuns care sa iti convina?
Sau adevarul? Adevarul care poate sa doara, poate sa iti rastoarne o mie de lucruri pe care le credeai sigure, lucruri asupra carora nu te-ai fi indoit niciodata? Adevarul care schimba intr-o clipa totul? Te va face sa te simti neputincios, poate chiar naiv, iar de acum te vei gandi de mai multe ori daca totul se intampla doar in capul tau?
Ce vrem? Niste lipici pentru castelul din carti de joc pe care l-ai construit in minte sau un vant puternic care sa le lase in picioare doar pe cele asezate corect?
Nu-mi aduc aminte de ceva care sa fi primit ca dar si care dupa ani si ani de zile sa reprezinte tot atat de mult, precum momentele placute daruite de cei la care am tinut. Chiar daca nu i-am mai avut aproape, chiar daca relatiile dintre noi s-au schimbat, amintirea acelor momente, a ramas suficient de vie, semnificativa si relevanta pentru mine, dupa ani si ani de zile.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu