About people.

Intotdeauna au existat oameni care au vrut sa para ceea ce nu sunt . Sa arate ca de fapt nu sunt sensibili , nu pun suflet in nimic , nu le pasa , nu ii intereseaza decat de ei cand de fapt toate erau exact invers . Ba chiar multi din ei ajung sa se afunde in tot felul de vicii , bauturi alcoolice , droguri , singuratate , melancolie si alte exemple .
Bineinteles ca la un momendat fiecare a facut lucrul asta sau il va face cand va simti ca toate problemele adunate depasesc situatia . Dar cu timpul inveti ca problemele apar si dispar iar tu ramai mai mult decat ele invatand sa tratezi fiecare situatie intr-un fel , fiecare obstacol sa il depasesti mai usor si sa faci in asa fel incat viata ta sa fie din ce in ce mai buna . Sunt fel de fel de motive care fac anumite persoane sa se indeparteze de familii de lume in general de prieteni de iubit/iubita iar asta ii fac pe unii sa se sinucida ori cum am mai spus sa traiasca in singuratate .
Lumea vorbeste , da sfaturi si spune" Haide ca poti trece si peste asta ! " Ce dracului ? La urma urmei cu totii avem probleme multeeeee care ne transforma in ceva ce nu suntem si cu totii stim ca nu este asa de usor chiar daca stim sa vorbim atunci cand nu suntem in situatiile persoanei respective . De fapt , ce am vrut eu sa zic este ca , oricum oamenii vin si pleaca asa ca , sa lasam naibii totul deoparte ..

De ce consider timpul ca un dar suprem ?

In primul rind numai timpul poate duce la crearea unei amintiri pe scoarta noastra cerebrala. Chiar daca amintirea se refera la un obiect, fara un timp cheltuit de a sesiza obiectul, fara un timp petrecut de al folosi etc., nu am avea o amintire despre acel obiect. Acelasi lucru este valabil si despre oameni. Spre deosebire de obiecte la care timpul este irelevant, oamenii, pentru a ne lasa o amintire de o ora, trebuie sa petreaca si ei o ora din viata lor cu noi. Am zice: mai echitabil nici ca se poate. Si cu toate astea, poate eu imi voi aduce aminte de acea ora, in timp ce persoana care mi-a daruit-o, poate o va uita. Nu este insa vina mea, ca persoana in cauza nu a stiut sa "profite" de timpul daruit de mine. Nu a facut parte din categoria "celor interesati", a celor definiti de expresia "To whom it may concern!". Imi cer scuze celor care si-au pierdut timpul cu mine...
Odata insa ce o amintire COMUNA s-a stabilit ea are o valoare inestimabila pentru cel care o poseda. Aceste amintiri ne dau in final senzatia unei vieti pe care am trait-o din plin sau a unei vieti searbade, sterse. Sint aceste amintiri cele care reliefeaza drumul parcurs de noi de-a lungul vietii, care dau un sens vietii traite de noi, care fac fiecare persoana unica, care joaca "rolul sarii si piperului" in "gustul" pe care ni-l lasa o anumta perioada din viata. Le multumesc celor care mi-au daruit timpul lor...

Si daca adaugam la aceste consideratii si faptul ca timpul este o resursa care nu poate fi refolosita si care la scara vietii noastre este limitata, ne putem da seama, ca timpul intr-adevar este un dar suprem.

Avem si amintiri "proaste", despre care nu merita sa vorbim, deoarece ele nu reprezinta un cistig, altul decit experienta pe care ne-au adus-o. Din fericire, creierul are grija sa uite aceste amintiri proaste sau sa le cenzureze astfel incit sa lase numai partea pozitiva a unei experiente proaste ...

Timpul trece…asta mi-a venit acum in minte. Intr-adevar timpul trece si noi ne schimbam, nu e nimic nou, stiam asta, dar e una sa stii asta si alta sa realizezi. Ma uit in viata mea si in cea din jurul meu si vad ca toti avem micul nostru univers, fiecare are viata lui si a fiecaruia e din ce in ce mai aglomerata, mai complicata, mai faina/nasoala, fiecare isi faureste viata nu? Nu e chiar asa, pentru ca o viata sa fie intr-un anumit fel trebuie sa contribuie mai multi factori pe care nu prea am chef sa-i enumar acum.

Ideea e ca mai nimic nu e simplu pe lumea asta, stiu ca poate fi simplificat, dar niciodata nu va ajunge atat de simplificat incat sa ne numim viata simpla. Fiecare are acum un job, o scoala, un grup de prieteni, un hobby, o lucrare in biserica. Nu pot sa cred cum trece timpul si parca ieri ma chinuiam sa invatz tabla inmultirii si poate maine va trebui sa fac un proiect pentru o cladire impunatoare cibe stie, “the sky is the limit”.
Mi-am dat seama ca-mi place enorm sa calatoresc, fiindca daca calatoresc parca ies inafara timpului, in Romania e 12, in Anglia e 10, daca merg mai departe e 8 si tot asa. Bine au spus cei de la Cola, viata are gust, dar nu cu Cola ci doar atunci cand ii dai tu gustul preferat…

Ce cautam de fapt ?

Niste raspunsuri care sa ne linisteasca, sa alunge golul ala dureros din stomac? Un raspuns in urma caruia sa poti sa te gandesti si la altceva, lucru imposibil de facut pana acum? Un raspuns care sa iti convina?
Sau adevarul? Adevarul care poate sa doara, poate sa iti rastoarne o mie de lucruri pe care le credeai sigure, lucruri asupra carora nu te-ai fi indoit niciodata? Adevarul care schimba intr-o clipa totul? Te va face sa te simti neputincios, poate chiar naiv, iar de acum te vei gandi de mai multe ori daca totul se intampla doar in capul tau?
Ce vrem? Niste lipici pentru castelul din carti de joc pe care l-ai construit in minte sau un vant puternic care sa le lase in picioare doar pe cele asezate corect?
Nu-mi aduc aminte de ceva care sa fi primit ca dar si care dupa ani si ani de zile sa reprezinte tot atat de mult, precum momentele placute daruite de cei la care am tinut. Chiar daca nu i-am mai avut aproape, chiar daca relatiile dintre noi s-au schimbat, amintirea acelor momente, a ramas suficient de vie, semnificativa si relevanta pentru mine, dupa ani si ani de zile.

B e c a u s e !

Pentru ca vrei prea mult. Pentru ca vrei sa schimbi ceva in lumea asta prin care treci. Pentru ca ai niste obiective. Pentru ca vrei sa ajungi mai sus decat un mediocru. Pentru ca stii cam ce poti si vrei sa valorifici la maxim asta. Pentru ca nu te plafonezi, nu te multumesti, nu te resemnezi. Pentru ca nu risti aiurea cand nu ai nimic de castigat. Pentru ca nu vrei sa fii inca un om intr-o multime de oameni.

Pentru asta si pentru inca multe alte motive, nu esti ok. nu esti ok pentru ca nu vrei sa traiesti intr-o patratica unde sa nu deranjezi pe nimeni si nu esti deranjat. pentru ca alergi precum banel, 30 de km degeaba intr-un singur meci, sperand ca va fi meciul cel important. pentru ca pui la fel de multa energie si pasiune in tot ce faci. pentru ca nu ai incetat sa crezi. pentru ca fiecare dimineata este o lupta cu 1000 de fantome care se ascund sub patul tau, si totusi incerci sa iesi pe usa fara sa iei prea multe cu tine. pentru ca vrei sa te revansezi, sa demonstrezi ca toate suturile pe care le-ai incasat au fost nemeritate. pentru ca trebuie sa iti demonstrezi tie in primul rand ca poti. pentru ca fara sa speri in asta nu ai mai avea putere sa faci nimic.